Mircea Hristescu
Mărturii Apropriate
Am ajuns duminică la prânz. La miezul nopții i-am deschis poarta Laviniei. Luni am deschis amândoi poarta lui Roxi.
//--Au urmat două săptămâni de lucru intens, un veritabil laborator de creație pe care l-am împărțit cu localnicii.---------------;
Timpul a încetinit, oferindu-ne răgazul necesar pentru a ne apropia de trecutul și prezentul satului Hundorf. ////////////////////////
Pentru mine, a fost un adevărat periplu prin viețile și gândirea localnicilor, periplu care mi-a revelat noi moduri de înțelegere a unor teme fundamentale: binele și răul, viața, dragostea, suferința, iertarea, moartea.
Întâlnirile cu sătenii care mi-au inspirat proiectul au avut o funcție simbolică, aproape mistică, multe din propriile mele frământări și suferințe regăsindu-se în mărturiile lor. Cuvântul ,,Acasă” reprezintă întocmai această punte pe care noi, artiștii rezidenți, am reușit să o consolidăm, pentru a ne întâlni cu adevărul pe care acești oameni îl conțin.
Proiectul “Mărturii Apropriate” a apărut în încercarea de a da o definiție personală cuvântului ”acasă”.
.jpg)
Fotografiile de arhivă sunt asimilitate și reformulate într-un demers personal. Picturile rezultate tind să se structureze într-un ansamblu.
.jpg)
Inițial mi-am propus două medii de lucru : imaginea și textul. Imaginile s-au concretizat prin pictură & desen iar textul sub forma unor poeme. Pentru picturi, am ales ca sursă de inspirație fotografii de familie găsite la Hundorf fiindcă, deși reprezentau biografii necunoscute, ele mi-au reamintit de propriul trecut.
Componenta pictată a proiectului “Mărturii apropriate” vine în continuarea unui alt proiect, “Roentgen”, în care am pornit de la arhiva foto personală. Lucrările din acest grupaj sunt realizate pe dimensiuni și tehnici foarte variate, gândite pentru a fi dispuse în spațiu sub forma unei hărți eterogene, unde fiecare lucrare punctează, individual, momente ale unei istorii afective.
Cealaltă componentă a proiectului “Mărturii apropriate” este o carte. Poemele care o alcătuiesc sunt redactarea exactă a unor mărturisiri venite din partea localnicilor. Pe durata rezidenței am stat de vorbă cu fiecare în parte, provocându-i să povestească liber despre momentele care le-au marcat formarea și existența. Prin redactarea fidelă a mărturiilor, am încercat să recuperez cât mai bine starea de spirit inițială, a dialogului cu oamenii.
Prin carte, am încercat să armonizez două tipuri de scriitură, care vin în completarea ideii de acasă.