M+C+M

Maria-Luiza Dimulescu, Cătălin Rugină, Maria Tudor
Corp Acasă

// - În partea de improvizație, am urmărit relația corp-muzică corelată cu informația învățată până atunci. Copiii au încercat să urmeze ritmul melodiilor și să își construiască cu ajutorul improvizației propriul dans.-------
//
{Am urmărit aici libertatea de exprimare, curajul de a te mișca indiferent de părerile din jur și importanța de a fi împreună.}

În cadrul rezidenței, am susținut un atelier de dans contemporan cu durata de 2 ore. Inițial, acesta a fost adresat copiilor cu vârsta cuprinsă între 8 și 16 ani. Am printat câteva afișe și am luat legătura (la sfatul Mariei, organizatoarea rezidenței) cu doamnele profesoare din sat, dar și cu grupul nostru de adolescenți pe care îi cunoșteam deja. În cele din urmă, la atelier au venit rând pe rând copii, de diferite vârste, așa că ne-am adaptat pe loc tot setul de exerciții deoarece important pentru noi a fost faptul că ei au avut curajul să se alăture grupului. Înainte de curs, am pregătit împreună cu colega mea o structură lejeră bazată pe exerciții de încălzire corporală și improvizație care puteau fi încercate de diferite categorii de vârstă.

Exercițiile de încălzire au vizat rând pe rând toate părțile corpului, astfel încât copiii să poată conștientiza diferențele dintre acestea și complexitatea corpului uman. Ulterior, am activat mișcarea tuturor părților corpului încurajându-i să își creeze propriul dans. Am folosit faptul că atelierul a avut loc în curtea școlii (pe iarbă) și i-am învățat pe copii câteva elemente de floor work (tehnică de dans complexă în care lucrezi cu solul). Deși la prima vedere totul le părea complicat și dificil, am descompus și explicat principiile care stau în spatele acestor mișcări până în punctul în care fiecare copil a încercat și a reușit. Dorința noastră a fost ca participanții să își depășească frica de necunoscut și să înțeleagă că orice lucru aparent greu la prima vedere, este alcătuit din pași simpli care trebuiesc urmați.

În partea de improvizație, am urmărit relația corp-muzică corelată cu informația învățată până atunci. Copiii au încercat să urmeze ritmul melodiilor și să își construiască cu ajutorul improvizației propriul dans. Am urmărit aici libertatea de exprimare, curajul de a te mișca indiferent de părerile din jur și importanța de a fi împreună.

Pe durata cursului, s-au format două grupuri, unul cu copii de 8-16 ani iar altul cu copii de maxim 5 ani. În acel moment, eu și colega mea am susținut 2 cursuri în paralel, deoarece limbajul trebuia adaptat vârstelor. Pentru finalul cursului am ales să reunim cele două grupuri și să încheiem printr-un exercițiu de conexiune între copii, care a funcționat indiferent de vârste. Acest exercițiu presupunea transmiterea unui impuls de mișcare de la unul la celălalt, unde accentul a fost pus pe atenția la celălalt și intenția de a-i oferi ceva.

Prietenia noastră cu grupul de tineri din Hundorf s-a format natural prin întâlniri Acasă. Am discutat mult cu ei, le-am povestit experiențe personale și i-am încurajat și pe ei să o facă. Am aflat, astfel, aspecte din viața lor de zi cu zi, modul lor de gândire și dorințele lor pentru viitor. Am fost foarte deschiși față de ei și am răspuns la toate întrebările pe care și ni le-au pus și vice-versa. Am gătit împreună și am băut ceai. Am discutat cu echipa legat de posibilitatea de a-i include în procesul de creație al filmului iar colegii au fost deschiși. Le-am propus și lor această colaborare și am primit imediat răspunsul afirmativ. Selecția lor a fost realizată pe criteriul disponibilității lor. Unii dintre copii au fost prezenți la toate filmările, alții atât cât le-a permis timpul .

Nu în cele din urmă, activitatea mea la Hundorf mi-a dat sentimentul de acasă , unde fiecare om e o poveste, o lume.